🇷🇴 Cea de a șaptea zi din campania „Ortodoxia peste granițe. Modele de viață creștină în diaspora contemporană” îi este dedicată scriitoarei şi publicistei Nicoleta Valeria Bruteanu, mai cunoscută sub numele Nicole Valéry-Grossu. Aceasta s-a născut la data de 4 iulie 1919, la Turnu Măgurele și fiind din copilărie o fire credincioasă, s-a apropiat mult de Biserica Ortodoxă, devenind, alături de viitorul său soț, membră a mișcării ortodoxe „Oastea Domnului”.
🌸 Nepoată pe linia maternă a marelui om politic Iuliu Maniu, Nicoleta a activat în Partidul Național Ţărănesc, iar între anii 1945-1947 a lucrat ca redactor la ziarul „Dreptatea”. După instaurarea comunismului în România și după interzicerea Partidului Național Țărănesc, a fost arestată de către trupele securității, în dimineața zilei de 24 august 1949, după ce, în prealabil, fusese evacuată din casă, împreună cu toată familia. Fără a fi condamnată, timp de 4 ani a cunoscut ororile închisorilor comuniste. În acești ani de cumplită încercare, comportamentul ei extrem de uman, modul în care ştia, cu bunătate, să sară în ajutorul celor fără de speranţă sau bolnavi au fost, pentru multe deţinute, ca un balsam.
🌸 După această perioadă de suferință, în 1957, s-a căsătorit cu scriitorul Sergiu Grossu, dar și acesta, la rândul lui, a fost arestat, în martie 1959 şi condamnat la 12 ani de închisoare. În urma unui decret de grațiere, a fost eliberat în 1962.
🌸 În anul 1969, Sergiu Grossu și soția sa au părăsit România și s-au refugiat în Franța, unde „Nicoleta Valeria” a devenit „Nicole Valéry”. Deși departe de patrie, Nicoleta și soțul acesteia nu și-au uitat țara, pornind o întreagă campanie anticomunistă și scriind chiar un memoriu preşedintelui S.U.A de atunci, R. Nixon, despre realităţile din România.
🌸 Dorind să își ajute conaționalii rămași în țară, cei doi soți trimiteau ajutoare financiare diferitelor persoane care aveau nevoie de ajutor. Pentru a nu fi prinși de Securitate, Nicole a creat un sistem practic şi eficient: căutând personalităţi din România, deplasate la Paris cu treburi profesionale, le-a înmânat franci francezi, ei urmând să doneze în România echivalentul, persoanelor indicate de ea. Beneficiarii erau sfătuiţi să confirme printr-o ilustrată sau printr-o carte poştală deschisă, astfel: „Vă salutăm cu Psalmul 5 (sau 10 sau 15)”, în funcție de sumele primite – 5.000, 10.000 sau 15.000 lei. Ulterior, au reușit să trimită și pachete persoanelor nevoiașe din Arad, Cluj, Satu Mare sau Iași.
🌸 În anul 1976, Nicole Valery a publicat la editura pariziană Plon, cartea autobiografică „Benie sois-tu, prison!”, ecranizată în anul 2002, de regizorul Nicolae Mărgineanu, sub titlul „Binecuvântată fii, închisoare”.
🌸 Nicoleta a trecut la Domnul în 1996, la Paris, ultima ei dorință fiind aceea de a fi înmormântată în România, lângă părinţii săi, dorinţă pe care Sergiu Grossu i-a îndeplinit-o, aducându-i rămăşiţele pământeşti la Bucureşti.
