~ Din istoria neamului nostru ~
🏴Pe lângă frumoasa misiune de doctor, Vasile Voiculescu a rămas în memoria contemporanilor şi ca scriitor. A debutat în revista „Convorbiri literare” cu poezia Dorul, în anul 1912. În 1916 a publicat volumul Poezii, iar în 1927, Poeme cu îngeri, urmând ca până în 1939 să publice și alte volume de versuri.
🏴Anul 1946 aduce o grea încercare pentru Vasile Voiculescu, soţia sa murind în urma unei comoţii cerebrale, moment în care decide să se retragă din viaţa publică şi să ducă o viaţă sihăstrească. Tot din 1946, frecventează cercul religios „Rugul aprins”, de la Mănăstirea Antim, unde leagă o frumoasă prietenie cu Părintele Sandu Tudor, Părintele Benedict Ghiuş şi Andrei Scrima.
🏴Regimul totalitar a desfiinţat „Rugul aprins”, arestând pe mulţi dintre membrii lui, printre care se va număra şi Vasile Voiculescu, în noaptea de 4 spre 5 august 1958, deşi avea aproape 74 ani. A primit 5 ani de temniţă şi confiscarea totală a averii, fiind închis iniţial la Jilava, apoi la Aiud, suportând cu demnitate toate încercările şi, mai ales, TBC-ul la coloana vertebrală, considerându-le parte din cruce sa.
🏴La 2 mai 1962, Voiculescu a fost eliberat, însă a trebuit să fie ajutat, deoarece el nu mai putea merge. Internat de mai multe ori, grav bolnav, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, Vasile Voiculescu a trecut la Domnul.
🏴„A trecut modest, tăcut, discret, aproape neobservat printre noi şi a lăsat în suflete frumuseţi cereşti, aripi de îngeri, splendori omeneşti (…) Cu grijă şi migală şi-a şlefuit sufletul până ce a văzut cerurile deschise. Citindu-l, ne face frumoşi şi buni ca sufletul său.” mărturisea Ioan Ianolide în cartea sa, „Întoarcerea la Hristos”.
