Pentru a nu muri sufleteste, crestinul trebuie sa traiasca in acelasi mod cuviincios, spre slava lui Dumnezeu, in orice loc, situatie si timp. Astfel, a fi „mai crestin” intr-un loc si „mai putin crestin” in alt loc este un semn al fatarniciei, iar nu al adevaratei credinte in Dumnezeu, care, pretutindeni si in tot ceasul, acelasi este.
Soselele asfaltate, autoturismele, traficul si regulile de circulatie au patruns pana si in cele mai izolate localitati. Indiscutabil, societatea noastra este dependenta de traficul auto, iar aceasta dependenta constrange persoana umana sa-si schimbe comportamentul, mai ales prin raportarea la timp. Cand se vorbeste despre soferi si trafic, imediat se amintesc injuraturile, farurile aprinse ostentativ si claxoanele, care, chiar daca nu au rezolvat vreodata o situatie neplacuta, nu au lipsit din cele mai multe cazuri. Pentru aceasta, unii spun ca exista trei categorii de oameni: buni, rai si soferi, acestia din urma neavand parca sansa unei vindecari. Altii, la randul lor, cred cu tarie ca traficul auto ucide, naste nevrotici si alieneaza. La randul lor, chiar daca isi doresc acest lucru, pietonii nu pot sa nu faca parte din lumea soferilor si a traficului tot mai aglomerat. Trecand peste aspectele legate de poluarea cu noxe si zgomotul motoarelor, pietonii se afla intr-un permanent risc de accidentare. Daca nu ar uita faptul ca sunt crestini, atunci cand se urca la volam sau cand merg pe strada, atat soferii, cat si pietonii, ar avea o viata mult mai linistita, fiind paziti de toate acele accidente sufletesti si trupesti, cauzate de uitarea lui Dumnezeu si dispretuirea aproapelui. Pietonilor crestini ! Mersul pe strada (trotuar) este un prilej extraordinar pentru fiecare crestin de a se cunoaste pe sine insusi si a pune in aplicare poruncile mantuitoare. Ca pieton, pentru a merge in oras, ai nevoie de dragoste fata de ceilalti (chiar si in forma bunului simt), de rabdare si de mila. Unora le dai prioritate, pe altii ii ajuti, iar celor cuprinsi de vreo patima nu le raspunzi in acelasi mod. In primul rand, pietonii trebuie sa respecte si ei regulile de circulatie. Astfel, traversarea strazii trebuie sa se faca numai prin locurile special amenajate si numai la culoarea verde a semaforului. Multe accidente ar putea fi prevenite si doar prin aceasta grija a pietonilor. Cand se transporta un bagaj de mari dimensiuni, un carucior de copil sau un carut de piata, trebuie avut grija la ceilalti pietoni, pentru a nu ii stanjeni. Cand nu se acorda prioritate celor ce care greutati, mai bine se asteapta in liniste, asteptand momentul oportun pentru deplasare, decat sa se porneasca o discutie moralizatoare. Cand se incearca trecerea strazii in mod regulamentar, iar o masina nu opreste sau franeaza mai greu, nu trebuie lovita capota masinii, nici injurat soferul acesteia. Pe de alta parte, cand un sofer acorda prioritate pietonului, un semn de multumire, facut de acesta din urma, sau un zambet sunt de bun simt. Nevoia de viteza, patima soferilor Multi soferi sunt captivati de masini cu motoare puternice si de condusul cu viteza mare. Este evident faptul ca, in mod absurd, omul patimas se raporteaza la puterea masinii ca la o putere fizica personala. Intr-un mod se va comporta un sofer, la volanul unei masini simple, si altfel se va comporta acelasi sofer, la volanul unei masini mult mai puternice. Capacitatile masinii nu ar trebui sa afecteze anumite nevoi ale soferului, cum ar fi nevoia de viteza, adesea lipsita de un rost real. Anonimatul este mediul in care se poate dezvolta cel mai bine imoralitatea. Astfel, deoarece, in interiorul masinii, soferul nu mai poate fi vazut de cei din exterior, mai ales in acele masini cu geamuri fumurii, care sunt tot mai multe, conditia de sofer devine foarte usor favorabila unor fapte imorale, precum sfidarea si dispretuirea aproapelui. Sub „adapostul” anonimatului, eventual de la volanul unei masini puternice, soferul devine o fiinta caracterizata de dispret sau, dupa caz, de invidie fata de ceilalti participanti la trafic. Desi soferul se crede un anonim, putand conduce oricum, fara a fi judecat de ceilalti, faptele sale, insa, vor sa iasa din anonimat, el cautand tot timpul sa fie „mai bun” decat ceilalti participanti la trafic. Fiorul provocat de vitezele mari, vazut drept un act de curaj, pe care il cauta unii soferi, implica o inconstienta direct proportionala cu viteza preferata. Unii ca acestia ignora faptul ca nevoia de adrenalina (fiorul respectiv) ajunge sa se comporte precum un drog. Odata obisnuit cu o cantitate de adrenalina mai mare, omul o va cauta in mod repetat, preferand-o intotdeauna in fata senzatiilor cotidiene, monotone sau „prea obisnuite”. In acest context, fiind mai protejat de suprafata masinii, soferul inrobit de viteza uita usor de fragilitatea pietonilor. Intr-un accident, omul si masina se distrug reciproc. In pofida unei singure diferente (intentia), moartea unui sofer vitezoman este foarte asemanatoare cu sinuciderea. Sfidand regulile si increzandu-se patimas in sine, un sofer inconstient, care pierde controlul masinii si provoaca o izbitura fatala, este vinovat mai intai de nepretuirea vietii sale si a celorlalti. Inconstient de greutatea faptei sale si neiubitor de viata este si sinucigasul.Masini scumpe, dar constiinta ieftina ! Sunt multi cei care nu isi cumpara masini foarte scumpe si puternice dintr-o nevoie reala, ci doar din mandrie, pentru a parea celorlalti altfel decat sunt. Drept dovada, dupa ce accidenteaza mortal un om (pe trecerea de pietoni sau nu), folosindu-se de bani si de relatii, unii indivizi scapa de pedeapsa publica si de mustrarea constiintei proprii iar, nu dupa mult timp, repeta drama. Din aceste intamplari dramatice se observa faptul ca, in cazul unor soferi, constiinta nu mai functioneaza. Ei nu au regrete si nu devin mai prudenti la volan. Pentru cazuri asemanatoare celui de mai sus, vinovati au fost gasiti: parintii, care cumpara masini scumpe unor tineri inconstienti; politia, care nu isi face datoria, ci se lasa usor influentata; mass-media, care face „eroi” din cei cu masini scumpe, doar pentru acest lucru invitandu-i chiar in emisiuni; opinia publica, care aluneca prosteste intr-un soi de admiratie a masinilor puternice. In timp, protectorii si admiratorii acestora, direct sau indirect, devin victime a ceea ce „protejeaza” sau admira. Soferilor crestini ! Un numar tot mai mare de soferi sunt scolarizati si „inregimentati” in trafic. Mai apoi, fiecare sofer isi cumpara cu greu o masina, nu atat dintr-o nevoie reala, cat dintr-o comoditate tot mai bolnavicioasa. Totodata, cu fiecare nou sofer inrolat in trafic si cu fiecare masina achizitionata, cresc si riscurile care privesc sanatatea fizica, psihica si chiar viata omului. Libertatea omului nu are de-a face cu slaba lui viteza naturala de deplasare, ci cu posibilitatea de a se indrepta dupa bunul plac intr-o parte sau alta, de a merge intr-un anumit ritm, de a se opri sau de a se razgandi pe cale. Aceste aspecte, deosebit de valoroase, sunt exluse in cazul mersului cu autoturismul, cand, in schimb, apare constrangerea la o ruta (rutina) care, date fiind distantele mari de parcurs, nu lasa loc nevoilor interioare si contemplatiei. Astfel, libertatea omului nu este sporita de mersul cu masina, ci limitata drastic. Chiar si asa, soferii care, asezandu-se la volan, nu uita faptul ca, mai intai de toate, sunt crestini, lupta cu dependenta de comoditate si cu robia fata de motorul propriei masini, evitand ispitele anonimatului si exprimarea prin viteza, faruri si claxon. Minime sfaturi practice pentru soferi: cand urcati la volan, inarmati-va cu rabdare; multumiti cand vi se da prioritate si dati prioritate, la randul vostru, chiar si cand nu sunteti obligati de lege; cand un alt sofer savarseste o manevra, aveti rabdare sa o termine; nu injurati verbal sau prin faruri si claxon; bucurati-va de faptul ca ati evitat un accident mai mult decat sa va enervati de posibilitatea acestuia; nu parcati la intamplare, mai ales acolo unde se blocheaza buna circulatie, in dreptul unei alte masini, pe locurile rezervate persoanelor cu dizabilitati sau pe doua locuri; pentru evitarea poluarii sonore si a aerului, nu lasati motorul sa functioneze inutil; nu aruncati nici un fel de gunoi pe fereastra masinii; aveti respect fata de pietoni. Indemn final catre soferi si pietoni ! Nici pietonul, nici soferul nu trebuie sa uite faptul ca, fie pe trotuar, fie in trafic, omul se afla tot pe drumul spre mantuire. Astfel, indiferent de modul de deplasare printre ceilalti oameni, fiecare crestin trebuie sa aibe in minte cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos, care spune: „Toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, ca aceasta este Legea si proorocii. Intrati prin poarta cea stramta, ca larga este poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afla. Si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata si putini sunt care o afla” (Matei 7, 12-14). Dar, oare, cand sunt soferi sau pietoni, crestinii mai sunt interesati de mantuire?Teodor Danalache în CrestinOrtodox.ro
