Samarineanul milostiv: pildă de a face binele. Stim cu totii că a fi bunul samarinean/samaritean nu este un fapt la îndemâna oricui. Bunul samarinean în adevăratul sens al cuvântului. Pe vremea lui Iisus, acum două mii de ani, nu era altfel. Oamenii erau la fel ca si astăzi, indiferent de conditia sau pozitia lor socială ori religioasă. Întrebarea pe care o pune acest text evanghelic este dacă ficare dintre noi ne putem plasa uneori în adevărati samarineni milostivi. Pentru că apoapele căzut între tâlhari îl întâlnim oricând si oriunde: doar să vrem să-l vedem, să-l recunoastem. Degeaba învătătorul de lege din evanghelie a întrebat cine este aproapele meu? Degeaba astăzi am încerca si noi să ne ascundem în dosul aceleiasi întrebări. Dacă am avea cu adevărat ochi de văzut si urechi de auzit, am putea fi si noi, doar uneori, nu mereu, bunul samarinean. Totul depinde de disponibilitatea noastră de a face binele: măcar uneori. De a face un bine deosebit, despre care să putem vorbi, fără să ne mândrim, ca fiind ceva special. Nici samarineanul din evanghelie nu întâlnea în fiecare zi un om prădat si bătut de tâlhari, pe care să nu-l fi ajutat altii doi care ar fi trecut înaintea lui pe acolo. Nu în fiecare zi ai o asemenea sansă; dar când o ai, să nu o irosesti. Si nu ai cum să o irosesti dacă ai o constructie sufletească de bun samarinean. Dacă nu ai această constructie sufletească, degeaba, pierzi momentul, pierzi mântuirea. Săptămâna aceasta, marţi seara (vezi în secţiunea Evenimente şi ştiri) se lasă sec pentru postul Nasterii Domnului. Un post usor pe care nu ar trebui să-l neglijăm. Ne-ar ajuta să devenim buni samarineni, să întelegem momentul când Dumnezeu ne cere să facem si noi asemenea..
