Articole

Vă dorim un gând bun si o zi binecuvântată!

02 mai 2010: Duminica a 5-a dupa Pasti (a Samarinencii) Textul Evangheliei din Ioan IV, 5-42 Cuvantul Evangheliei care se citeste in aceasta duminica ne povesteste cum Iisus aflandu-se in Samaria, a poposit la fantana lui Iacov, unde a intalnit o femeie ce venise sa scoata apa. Iisus i-a cerut femeii apa de baut, iar aceasta a fost foarte surprinsa ca un barbat iudeu i se adreseaza, ba mai mult, ca ii cere ei apa. Inca mai mare a fost mirarea femeii cand a auzit pe Mantuitorul spunindu-i cine este El si mai ales cand a auzit aceste cuvinte: “Oricine va bea din apa aceasta va inseta iarasi; Dar cel care va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, ca apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica.” Pentru a intelege mai bine cele petrecute in acea zi in Samaria, trebuie sa ne aducem aminte ca samarinenii, desi inruditi cu neamul iudeilor, nu impartaseau aceleasi idei religioase cu ei. Astfel, samarinenii nu acceptau Biblia iudeilor in intregime ci numai primele capitole, si mai credeau ca se cuvine ca sa se inchine pe Muntele Gerizim, in timp ce iudeii se rugau la Ierusalim. Cu alte cuvinte, samarinenii se considerau conservatori, iar pe iudei ii priveau ca reformatori. Iudeii detinand insa suprematia in cadrul societatii din acele locuri si din acea vreme, ii tratau pe samarineni cu mare dispret, nu le vorbeau si nu ar fi baut niciodata din apa lor, pe care o considerau intinata. Dar iata ca Mantuitorul nostru se opreste si vorbeste cu aceasta femeie si ii spune cuvinte profetice, pe care ea nu le intelege imediat, pentru ca nu stie despre ce insetare ii vorbeste El. Mantuitorul Hristos ii vorbea despre setea sufleteasca. aceasta este unul dintre cele mai puternice simboluri biblice. Asa cum deshidratarea corpului determina faptura noastra sa caute din rasputeri apa care sa-i domoleasca setea, golul creat de uscaciunea sufleteasca ne face sa cautam intelesurile mai adanci ale vietii noastre. Psalmistul exprima acestea cat se poarte de frumos: “În ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni si ma voi arata fetei lui Dumnezeu?”(Ps. 41.1-2). Despre aceasta sete si despre aceasta apa ii vorbeste Iisus si femeii din citirea de astazi. Apa vietii cu adevarat de la Iisus ne vine. Spre deosebire de apa din fantana lui Iacov (apa Vechiului Testament), ea are calitati nemaiauzite si nemai intalnite pana la Hristos. Ea ne elibereaza pe noi de intuneric, de pacat, de spaima si sovaiala; ea elibereaza energiile latente dinlauntrul nostru, ne da tarie si putere, ne aduce bucurie nesfarsita, intelegere si dragoste de oameni. Iisus Hristos ne indeamna sa ne apropiem de El si sa bem din apa vietii. Din pacate, multi se apropie de malul apei, ii vad sclipirea undelor, isi vad chiar si reflectia chipului lor in apa, dar nu se opresc sa bea, ci merg mai departe catre cine stie ce alte lucruri amagitoare. Asemenea femeii din Samaria, sa ne invrednicim si noi sa ne apropiem de Mantuitorul lumii si sa primim de la El apa vietii, ca niciodata sufletul nostru sa nu mai tanjeasca dupa placeri desarte, ci sa fim izbaviti asa dupa cum a promis Dumnezeu prin gura proorocului Isaia: “Domnul te va calauzi necontenit si în pustiu va satura sufletul tau. El va da tarie oaselor tale si vei fi ca o gradina adapata, ca un izvor de apa vie, care nu seaca niciodata.”

Lasa un comentariu

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.