Articole

~ Personalități feminine în istoria țării: modele de credință, jertfă și curaj ~ Monahiile Epiharia Moisescu și Olga Gologan

Avatar
Scris de biserica

~ Personalități feminine în istoria țării: modele de credință, jertfă și curaj ~

Ziua de 5 martie le-o dedicăm Monahiilor Epiharia Moisescu și Olga Gologan, chipuri de o înaltă ţinută intelectuală, cu o aleasă viaţă duhovnicească, care au înţeles că doar prin îmbinarea culturii cu spiritualitatea, omul se împlineşte.

În ceea ce o privește pe prima dintre ele, datele biografice sunt incerte. Se știe ca s-a născut în jurul anului 1870 și ca avea o voce deosebit de frumoasă. De asemenea și-a început misiunea ca monahie la Mănăstirea Țigănești.

A fost directoarea Leagănului de copii „Sfânta Ecaterina”, din Bucureşti, aflat sub patronajul Reginei Elisabeta. Visul ei era să formeze o elită în rândul monahiilor, vis care s-a împlinit în data de 16 mai 1912 când, cu binecuvântarea Sfântului Sinod, ia fiinţă „Asociaţia Acoperământul Maicii Domnului”, organizaţie monahală filantropică unică în monahismul românesc, ce adăpostea la sfârşitul perioadei interbelice peste 1.000 de suflete, 200 de monahii şi 800 de fete, încadrate la aşezămintele social-educaţionale din incinta mănăstirii Bistriţa Vâlcii, a cărei primă directoare a fost.

Începând cu anul 1925, i-a urmat Monahia Olga Gologan, care avea să fie cunoscută sub numele de „Mama Olga”. A trecut la Domnul la data de 14 septembrie 1943.

În ceea ce o privește pe cea de a doua, “Mama Olga” a fost nepoata, dar și ucenica Maicii Epiharia, alături de sora sa, Teodosia Gologan.

Olga Gologan s-a născut la data 23 mai 1889. Personalitate complexă, cu chipul blând şi spiritul pe cât de delicat, pe atât de puternic, aceasta s-a dovedit neînfricată în lupta pentu apărarea orfanilor şi a educaţiei crestine a acestora în vremuri tulburi pentru credinţa ortodoxă.

A trecut prin destule momente de cumpănă, cum ar fi cele 4 luni de închisoare pe care le-a îndurat după ce în toamna lui 1948 un grup de tineri partizani, ascunşi în Munţii Arnotei, i-au cerut ajutorul, dar şi când, tot din cauza opresiunii regimului comunist, orfelinatul său a fost desfiinţat, iar mai apoi maicile au fost şi ele alungate.

Deşi Decretul nr 410/1959 prevedea scoaterea din mănăstire doar a monahilor sub 50 de ani, au fost trecute pe listă şi alungate şi surorile Gologan, cu toate că aveau deja peste 60 de ani, acestea retrăgându-se, prin grija Patriarhului Justinian, la mănăstirea Viforâta, unde mama Olga a şi adormit întru cele veşnice în anul 1970.

Deşi nu putem să nu ne gândim cu melancolie ce ar fi însemnat ca aşezământul de la Bistriţa să nu fi fost desfiinţat, ci să se dezvolte încontinuu, trebuie să precizăm că, fără îndoială, activitatea Asociaţiei “Acoperământul Maicii Domnului”, în particular a maicilor Epiharia Moisescu, Olga şi Teodosia Gologanu, formează una dintre paginile luminoase ale istoriei monahismului ortodox românesc din epoca contemporană.

Lasa un comentariu